Psalmul 91:11-13
Adeseori oftezi din valea-adâncă
De frică, oboseală ori în dor
Vrând să te scurgi la poalele de stâncă,
Dar vine-ndată-un înger păzitor!
Te-au galopat copite de înfrângeri
Și nu-ndrăznești să mai privești în sus,
Ci, iată, vin în ajutoru-ți îngeri
Ce-au fost trimiși de grija lui Isus.
Noi nu-i prea observăm din viața-aprinsă:
Cunoști o piatră-n ea de te lovești...
Deci cum s-o vezi cu ochii, peste dânsa
Când ești trecut pe palme îngerești.
De dau în zidul beznei, o lumină
El îmi aprinde-n fața mea vioi,
Purtându-mi palma mea cu a lui mână
Îmi scrie-n filă-atent cuvinte noi.
Noi mulțumiri nicicând nu le-om întoarce
Din bucurii de har și de câștig –
Ceea ce fac ei sunt datori a face
Precum o haină ne-ar feri de frig.
Nu vom afla cum vin, din care zare,
Într-un prezent de boală ori de vis,
Fiindcă sunt doar duhuri lucrătoare –
De Domnul fiecare e trimis!
Dar din vibrarea de activitate
Și din trebăluirile fierbinți
Rămași în seară de singurătate
Și ei, poate, oftează obosiți...
Surorilor Cristina Magdalena Francu și Sanda Tulics. Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Fiti binecuvantat!