Înmoaie-ţi, toamnă, creanga în Iubire
Și înverzește ca o primăvară,
Vino să bei și tu din Apa vie,
Ca vulturul întinerește iară.

Așa cum Domnul a trecut, odată
În umblarea Lui, pe la Sihar,
Prin Apa Lui, atunci, cetatea moartă
A primit Viata veșnică în dar.

Te întristezi și în traditii sumbre
Îti lași coama să se facă vreasc
Și plângi amar că pe a ta pășune
Ruginie, mielușeii blânzi, nu pasc.

Nu asculta amara deznădejde
În cânt funebru să-ti frângă inima,
Ridică ochii înspre Cer și crede
Că Dumnezeu este nădejdea ta.

Hai, rupe a strămoșilor pecete,
Că astăzi Domnul, lăudat să fie,
A venit, în har, să cerceteze,
Îti dă să bei acum din Apa Vie.

Să vezi cum creanga ți se umple-ndată
De muguri mii și Soarele Cel blând,
Te va-ncălzi s-aduci roadă bogată,
Să biruiești furtunile, iubind.

Da, ai dreptate, numai o minune
Te poate scoate de sub carapace,
Dar Dumnezeu Se-ndură și de tine,
Minuni, din veșnicii în veșnicii, El face.

Amin!