NU SUNT ADEPTUL FORMELOR ABSTRACTE

Nu sunt adeptul formelor abstracte
Mă manifest bazat pe niște fapte
Vorbe complicate, nicicând, n-am savurat
Doar din Cuvântul vieții, mereu, sunt inspirat.

Himere niciodată în suflet nu invit
Acolo este loc doar pentru-al meu Iubit
Tiparul deformat nu-i simpatia mea
Sofisticarea-n strofe ar fi povară grea.

Nicicând n-am aderat la cercuri seculare
Scriptura îmi oferă mii de exemple clare
Creații sufletești de-aici pot să rezulte
Și mulți vor hotărî de Domnul să asculte.

Nu am de gând să-mi schimb ideile primare
Și nici să mă implic în vreo ermetizare
Un suflet de parcurge ce-am așternut pe foaie
Știu c-ar putea învinge insulte și noroaie.

Lucrarea-n care sunt, e clar, nu-mi aparține
Ci Duhul Mângâierii e cel ce mă susține
De-ar fi să neglijez îndemnurile-I sfinte
N-aș mai putea să ies din proaspete morminte.

Nu sunt adeptul formelor abstracte
Și nu mă dau în vânt după străine șoapte
Accept ce-al meu Stăpân, din dragoste, -mi trimite
Să pot să duc Cuvântul la ființe rătăcite.

George Cornici/17 Decembrie, 2012