Ioan 3:3

Un plug prin stele taie
Când miriștea o-ntoarce,
Iar stelele din paie
Cad fulguinde-n pace.

S-apleacă peste margini
De ceruri dalbii îngeri
Suflând peste catarge
De valuri și înfrângeri.

Cuvântul de răscoală
Vânturi ridică-n vele
Troienele se scoală
Să-mbrățișeze stele.

Cioburi de lupte-nfrânte
Privesc pustii în zare,
Iar îngerii un cântec
Îl scriu într-o ninsoare.

Prin gheața fulguirii
Înconjură palate
Cuvântul Mântuirii
Cu urme-nsângerate.

El cioburile-adună
Cu palmele străpunse
Din vise de cunună,
Din suflete ascunse.

Bat aripele zorii
În încleștarea iernii,
Se înroșesc bujorii
Pe pașii din troiene.

Evită Viața Vie
Învolburări de coame
Și darul de pruncie
Însămânțează-n oameni.

Care din soarta știrbă
Căzură ca din boală
Strângând în ieslea strâmbă
Petală cu petală.

Nu-n fapte și cerințe
Ori unde de suspine,
Ci își stropesc semințe
Cu lacrimi de rușine.

Cerul întreg zâmbește
Cu înflorirea Crucii
Și îngeri îngerește
Cântă în cor cu pruncii.

Oricare înainte
Steag ține de prenașteri -
Crenguțele-nflorite
În flori de măr din Paște.