Rugaciunea

Chiar si-n camaruta rugaciunii cu usa ferecata
Intra diavolul sa invadeze gandirea ta frustrata,
Cu multele ingrijorari fie reale sau imaginare,
Care, i-au adesea-ntradevar proportii colosale.
In cazul acesta impotrivirea ta, lupta de aparare,
Trebuie dusa pan’ la sange, cu atitudini jertfitoare

Ca sa alungam gandurile si ispita, care, ne sustrag,
Ne fura atentia, concentrarea noastra de pribeag,
Sa ne astezam pe Stanca de grani, prin credinta tare
Si-n intelegere cu cerul, sa fim gata de schimbare.
Asa actioneaza frate, cuvantul fagaduintelor Sale
Ne indupleca vointa, in lupta cu capenenii, reale.

Sufletele ce-s cuprinse de-ndoiala si de neascultare
Sunt tinta vechiului vrasmas, care nu mai au scapare
Sa folosim scutul credintei in lupta si-n incercare
Pe diavol sa-l biruim, cand sufla din nou amenintare.
Nemarginita putere a Domnului, ne da incurajare.
Crestini, sa nu descurajati, prin rugaciuni avem scapare.

Da stim, sangele lui Isus Hristos ne spala de pacat
Chiar daca inca se gaseste-n noi ceva de condamnat.
La ce ne-ar folosi religia de forma, la ce neaparat,
Daca pacatul ne conduce, si traiul nostru nu-i schimbat?
La ce ne-ar folosi favorurile lumii cand sufletu-i patat?
Prin rugaciuni se schimba starea, iar tu, esti binecuvantat.

De-ai studiat mereu Cuvantul chiar multe de ai invatat
Spre adancimi de cunostinta sufleteasca, de te-ai indreptat,
La ce ti-ar folosi-naltarea cand sufletul nu e curat,
In fata Celui care te priveste si pentru tin’ s-a intrupat?
Piscurile inalte ale sufletului, se escaladeaza insingurat,
In camaruta rugaciunii, cand lui Hristos te-ai inchinat.

21.12.2012 - Petru Coman
Petrosani