Încă un an în calendar
Şi-ntoarcem înc-o filă,
Adeseori nici nu gândim,
Că viaţa e un dar sublim,
Trăim parcă în silă.
Încă o zi a mai trecut
Şi aşteptăm o alta,
Tot alergăm spre nicăieri,
Căutând şi emiţând păreri,
Căci nu ne place halta.
Încă o gară, înc-un loc
Şi trece-al vieţii tren,
Rămân în urmă amintiri,
Regrete, doruri în priviri
Şi-n cântec, doar refren.
Atâta trudă peste tot
Şi-atâta apăsare,
Nu avem timp, nu ne oprim
Şi vremea veşnic o zorim,
Nu mai avem răbdare.
Te-ntreb prieten, încotro,
Te-ndrepţi tu cu grăbire?
În urma ta ce laşi, de pleci?
Ce semeni tu, pe unde treci?
Gândeşti la nemurire?
Să nu te amăgeşti cumva,
Să spui c-aici e viaţa
Şi tot ce este mai apoi,
E doar ţărână, doar noroi,
Ascultă-mi dar, povaţa!
Atâta vreau doar să te rog,
Priveşte-n jurul tău,
Opreşte-te din alergat,
Tot ce e-n lume, e creat
De Însuşi Dumnezeu.
De nu cunoşti, de nu-nţelegi,
Care-i a ta menire,
Te cercetează-n duhul tău
Şi roagă-acum pe Dumnezeu,
Să-ţi dea prin har, trezire.
Vei înţelege pe deplin
Că nici o alergare,
Nu te va mulţumi deplin,
Ci te va umple de pelin,
De -amar şi degradare.
Încă un an, dar împăcat,
Vei da un sens trăirii
Şi primăveri vor curge lin,
Căci cerul este mai senin,
Sub mantia iubirii.
Mai e puţin, poate un ceas
Şi clipa-i la răscruce,
Rabdă, lucrează cu folos,
Căci în curând Isus Cristos,
Acasă te va duce!
23/12/2012, Barcelona- Lucica Boltasu