În patru puncte cardinale
E numai ger și doar apus,
Iar meri cerești cern cu petale
Din primăverile de sus.

Unde-ai privi e umbră, noapte,
Nădejdi cărunte prin ninsori,
Stele se-nvolbură în șoapte
Ce spun de-o Naștere spre zori.

În jur toți cântăresc desagii
Și cei mai culți, și cei mai mulți,
Prin viscole se-ndreaptă magii
Pășind petalele desculți.

Sună poeme în deplângeri
Că viață nu mai este-n trai,
Din înălțimi înalță îngeri
Vers nou cu vocile de rai.

O iarnă-n beznă, beznă-n iarnă
Cu brațele pustii de pom,
Iar cerul, flori de măr ne toarnă
Și-a cuvântat Cuvântul-Om.

În patru părți, din creste-n creste
Erau amurguri de mormânt,
Dar s-a născut ca o poveste
O Primăvară pe pământ.

Care-ncepuse Învierea
În orișicare lemn uscat,
Dându-mi Speranța și Puterea
S-ajung un om adevărat.

Ca Viața să mă nască-n Viață
Să îi devin Domnului fiu
Și cu Credința-n piept și-n față
Un frate în Cuvânt să fiu.

Ninge cu flori de măr pe-afară
Pe-un lut mărunt din veșnicii,
O infinită Primăvară
Purtăm în inimi de copii.