Lăsaţi copiii să ne vină
la uşi, cu zâmbet şi colindul,
s-aducă-n inimă lumină,
adâncul nostru-nseninându-l.

Lăsaţi copiii să ne cânte
că s-a născut Mântuitorul,
în inimi zbuciumate, frânte,
să curgă pacea ca izvorul.

Lăsaţi copiii să ne vină
la uşi, cu binecuvantare;
spălată fie orice vină
în sear-aceasta de iertare.

Lăsaţi copiii să ne-nveţe
că-i mai de preţ s-avem, în toate,
un zâmbet inocent pe feţe
şi-n inimi numai bunătate.

Lăsaţi copiii să ne spună
că-n lumea rece, frământată,
nu este dragoste mai bună
ca cea de Domnul arătată.

Lăsaţi copiii dragi, în cete -
ei, îngeri blânzi luptând cu gerul,
cu dragostea având pecete,
să ne aducă-n inimi cerul!

E-atâta har şi veselie,
de cântece e casa plină,
iubirea şi-a trimis solie -
lăsaţi copiii să ne vină!