Moto
Sunt totuși soț și un buchet de flori
Soției îi mai cumpăr uneori.
Frumoase flori chitite și-aranjate
Din locuri speciale cumpărate.
Ci soața și-amintește, deseori
De-un buchețel sfios de nemțișori,
Pe drum ce-l strânsei iute de pe-un hat:
Întârziam – și nu l-am cumpărat! ! !
***
Multe cuvinte aruncăm în vânt!
Că Sărbătoarea nu-i AȘA pe lume
Și-apoi stricată-i lumea pe pământ!
Pe Moș Crăciun îl scuturăm de brume,
Iar brazii ne sufocă în parfum
Și-n indignare ne împung cu ace,
Strigăm și scriem lămurind acum
De unde ei ne strică-atâta pace.
Vociferăm de iesle și de cer
Și ne-ncântăm din jilțuri și palate
Că Isus a găsit doar un ungher
Să vină din splendori preaînălțate.
Tot reflectăm bucșiți de-nvățături
C-ar trebui cum vrem doar noi, să fie,
Ținând, neavând un microfon la guri
Împrăștiem în jur filosofie.
Mai încărcați de vâlvă, mai nițel
Vrem să uimim auzuri și-ascultare
Chitind șiret să dăm c-un cuvințel
Din foarte-alesele vocabulare.
Gălăgioși, cu ochi întorși pe dos,
Neliniștea pe față arătată –
Că oamenii făcură din Cristos
Doar un simbol de-o masă mai bogată.
Lăsând în pace lumea, obosiți
Venim doar cu ecourile-acasă
Și foarte omenește și nesfinți
Împodobim cu bucurie-o masă! ! !
De-am ști cum oameni în credință vagi
Nepocăiți în viață și în minte
Un dar mai scump să dea vor celor dragi
Fără filosofie și cuvinte.
Poate că sunt bogați, poate sărmani
O zi măcar vor ca să fie oameni –
Doresc și ei, cu bani ori fără bani
Cuiva o bucurie ca să toarne.
Și, poate, cineva de-acum și-a spus
Cu fața luminată de lumine:
„Mai bine l-ar primi ei pe Isus
Și în biserică să vină-ar fi mai bine!”
Și eu aș vrea aceasta s-o recit,
Însă aud cuvintele încete:
„Atât de simplu-n lume am venit,
De unde-ați cumpărat așa buchete?”
Sărbători fericite, alături de Cel sărbătorit!