In vremuri grele
Cand lacrimi se-asterneau pe-obraz,
In momente de durere
Cand disperat, strigam in necaz;
In grea furtuna,
Cand valul infiorator ma amagea,
Atunci Isuse,
Ai condus in pace barca mea.

Cand disperat priveam in sus
Si nu vedeam nici un raspuns,
Cand negura nu ma lasa
Sa vad lumina-n calea mea,
Atunci Isuse,
M-ai purtat pe brate sus.

Incovoiat de grea durere
Duceam povara la calvar
Zdrobit, slabit si cu amar,
Caci nimeni n-o stia mai bine
Decat Tu, Isuse si cu mine.


In vremuri de-ncercare
Ma aplecam la poala crucii Tale,
Si iti vorbeam fara cuvinte,
Caci ce as putea sa spun
Unui Dumnezeu atat de bun?

Iar cand oamenii incepeau
Razboiul de descurajare,
Cand multi nu-ntelegeau
Ca sunt si momente de cadere,
Atunci Isuse mi-ai luat
Povara si m-ai mangaiat.

Cand strigam spre cer, in disperare,
Simtind ca nu mai e scapare,
Crezand ca m-ai parasit,
Prin Duhul Tau cel Sfant
Ai fost prezent
Isuse, si mi-ai vorbit.

Cand pe carari gresite am pasit,
Si te strigam c-am ratacit
Chiar si atunci,
Isuse ai venit
M-ai pus pe drum drept
Soptindu-mi unde sa ma indrept.

Cu El vei trece
Vreme buna, vreme rea,
El face rana, El o va lega,
El da bucurii si lacrimi,
Da furtuna, da si soare,
Slabiciuni, dar si putere,
Saracii, dar si avere;
Ca omul sa nu poata sti,
Ce dupa el va veni,
Sa nu se increada in el.
Decat in Suveranul Dumnezeu.

Amin!