Nimica sunt

Nimica sunt şi n-am vreun merit
Ca înaintea Ta s-apar,
Totuşi, chiar dacă sunt nemernic,
Privesc la tronul Tău de har.

Fărădelegea-mi fu plăcerea
Şi fără minte am trăit,
Când altor-am adus durerea,
De care astăzi sunt mâhnit.

Privesc la tronul Tău de milă
Şi vin ca să mă curăţeşti
De răutatea ce mă-ntină...
Aşa cum sunt, eu... Te doresc...

Te vreau Stăpân peste-a mea fire,
Căci nu pot să mă stăpânesc
Şi nu mai vreau spre nimicire
Vrăjmaşului să îi slujesc.