Lupta e aspră,
Îngustă e calea,
Ispitele-s multe,
Adâncă e valea,

Ce neagră e noaptea,
Ce grele necazuri,
Pe mare-i furtună
Şi-s multe talazuri,

Vrjmaşii sunt mulţi
Şi-s nenduplecaţi,
În cale-s şi munţii
Şi trebuiesc urcaţi.
Se porneşte furtuna
Năpraznică-i tare
Mă loveşte într-una
Şi am căzut pe cale,


Apar suferinţe
În trupu-mi slăbit
Şi sunt neputinţe
Oh!sunt bosit.

Se-aude o şoaptă:
„Destul ai luptat
Ai ales calea-ngustă
Şi ce-ai câştigat?

Necazuri şi-amar,
N-ai ajuns nicăieri,
Întoarce-te dar
La ispite, plăceri.”

Nu vreau să cedez
Să dau înapoi,
Stau un pic meditez
Îmi vin gânduri şuvoi.

Mă ridic, înainte pornesc
Orişicât m-ar costa.
Domnul vrea, eu voiesc
Să conducă viaţa mea.