Privind la strofe şi la versuri
Ce-s aşternute de poet,
Eu cred că muza mea e oarbă,
Că nimeni n-are să mai soarbă,
Din scrisul meu analfabet.
Atâţia scriu atât de bine,
Că mă transpun chiar în decor,
Mă văd un fals, o aberaţie
Şi ca poet, doar o tentaţie,
Afon în straie de tenor.
Îmi vine chiar să las peniţa
Şi să fac loc celui expert,
Privesc şi răsfoiesc caietul
Şi tot întreb, cine-i poetul,
Ce scrie-atâta de inert?
Mai iau o foaie, încă una,
Tot scriu şi şterg la infinit,
Să mai continui să-mi cern gândul?
Îmi zic: să-ncerc să termin rândul,
Ce chiar cu teamă-am încropit?
Nu am viziune ancestrală
Şi poate bine-ar fi să tac,
Atâţia scriu, a lor poeme,
Adevărate diademe,
Îmi spun ce-ar trebui să fac.
Dar mă opresc din divagaţii
Şi-ascult un glas plin de mister:
“Atunci când inima vorbeşte,
Verbul peltic mult preţuieşte,
Are distincţie, are fler.
Şi chiar de vorba este simplă,
Fără prea multe-nflorituri,
Să nu te laşi cuprins de silă,
Mai scrie un poem pe-o filă
Şi-o slovă sfântă, din Scripturi.
Căci eşti dator să-ţi faci lucrarea,
Atât cât e-n puterea ta,
Nu faci mai mult decât ţi-e dat,
Căci Dumnezeu te-a înzestrat,
Deci scrie, pentru slava Sa! ”
28/12/12, Barcelona- Lucica Boltasu
Dumnezeu să vă umple de har şi mai departe să ne încântaţi inimile cu versurile pline de sensibilitate pe care le scrieţi!
La mulţi ani!!!!!!!!
binecuvântată de El!
Poeziile tale sunt extraordinare şi scoţi din nişte simple cuvinte, adevărate comori.
Fii binecuvântată şi la mulţi ani cu Domnul.