- Dragostea
- 1 Corinteni 13:1 Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.
- 1 Corinteni 13:2 Şi chiar dacă aş avea darul prorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa, chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.
- 1 Corinteni 13:3 Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.
- 1 Corinteni 13:4 Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,
- 1 Corinteni 13:5 nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,
- 1 Corinteni 13:6 nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,
- 1 Corinteni 13:7 acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.
- 1 Corinteni 13:8 Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit.
Dragostea nu va pieri!
Autor:
Nănău Adinuţa
|
Album:
Zile minunate
|
Tematica:
Zidire spirituala
Resursa adaugata de 1954adina.9mai in 28/12/2012
Resursa adaugata de 1954adina.9mai in 28/12/2012
Referințe
Chiar dacă aş vorbi în limbi
Şi omeneşti şi îngereşti
De nu am dragoste în min'
N-ar fi, daruri duhovniceşti.
Şi chiar dacă, eu aş avea
Şi darul proorociei,
De nu m-ar umple Dragostea
Aş fi numai fiul furiei.
Tainele de aş cunoaşte
Şi aş avea toată ştiinţa,
De nu aş avea Dragoste
Nimica nu mi-ar fi fiinţa.
De aş avea toată credinţa
Aşa încât să mut şi munţii,
Degeaba mi-aş mai da silinţa
Ca să îmi storc sudorii frunţii.
Aş fi aramă sunătoare
Sau un chimval zângănitor
Aş fi o apă stătătoare
Ce n-are râu, şi nici izvor.
Aş fi nimic, nimic... nimic
O casă cu uşi ferecate
Şi-aş suferi la nesfârşit
De nu aş avea Dragoste.
Proorociile se vor sfârşi
Şi limbile vor înceta;
Dar dragostea nu va pieri
Când stăpâneşte Dragostea!
27.12.2012 Firenze
Şi omeneşti şi îngereşti
De nu am dragoste în min'
N-ar fi, daruri duhovniceşti.
Şi chiar dacă, eu aş avea
Şi darul proorociei,
De nu m-ar umple Dragostea
Aş fi numai fiul furiei.
Tainele de aş cunoaşte
Şi aş avea toată ştiinţa,
De nu aş avea Dragoste
Nimica nu mi-ar fi fiinţa.
De aş avea toată credinţa
Aşa încât să mut şi munţii,
Degeaba mi-aş mai da silinţa
Ca să îmi storc sudorii frunţii.
Aş fi aramă sunătoare
Sau un chimval zângănitor
Aş fi o apă stătătoare
Ce n-are râu, şi nici izvor.
Aş fi nimic, nimic... nimic
O casă cu uşi ferecate
Şi-aş suferi la nesfârşit
De nu aş avea Dragoste.
Proorociile se vor sfârşi
Şi limbile vor înceta;
Dar dragostea nu va pieri
Când stăpâneşte Dragostea!
27.12.2012 Firenze
Adăugat
în 28/12/2012
de sanda_tulics
Adăugat
în 28/12/2012
de Felix
Adăugat
în 29/12/2012
de Simo_7
Adăugat
în 21/06/2014
de floridinmaracineni
Statistici
- Vizualizări: 2627
- Export PDF: 1
- Comentarii: 4
- Gramatical corect
- Cu diacritice
- Conținut complet
Opțiuni
