Seara

Cu umbre prelungi, seara se coboară...
Astfel, înc-o zi trece la dosar.
Unii-au zis de ea că e o povară,
Alţii, însă,-o văd bogată în har.

Încă-o zi s-a scurs din veacul cu milă
Pentru cei orbiţi de-ale lor păreri,
Încă-o zi în plus ce viaţa întină
Cu amare vorbe şi grele poveri.

Ziua ce a fost nu este uitată,
Deşi ea s-a dus şi n-o să mai vină.
De acum aşteaptă dreaptă judecată,
Pentru orice om răsplată deplină.

Trâmbiţi sună-n cer către lumea oarbă,
Glasul lor sonor toţi să îl audă,
Căci sunt gata toţi mânia să soarbă
De la Cel ce-a vrut să-i scape de trudă.