Ecou de An Nou

Zburând către neant, pe-a timpului grăbit-aripă
Ne îndreptăm, în spaţiu şi în timp cu precădere,
Spre marele necunoscut, cu visurile lui efemere,
Şi nu-i timp să medităm, cum viaţa trece-n pripă
Ca apa peste prundiş, murmurând clipă de clipă.

Zburând spre-nalte culmi, ce ni le vrem prospere
Trec anii-n sunetul de freamăt pe-a undelor risipă,
Şi-ntotdeauna spre sfârşit, gânduri noi se înfiripă,
Şi-n subconştient apare, motive noi de mângâiere
Că Domnul ne sprijineşte, de ajutorul i-L vom cere.

Ne pregătim cu abnegaţie, noul an ca să-l primim
Cu conştiinţele împăcate, că-n bucurie l-aşteptăm
Şi-n noţiunea timpului şi-al spaţiului, ne încadrăm
Şi-n viaţa noastră efemeră, destine noi ne făurim,
Făurind 'nainte planuri, pentru timpul ce-l trăim,

Uitând în verva bucuriei, la ce hotar ne mai aflăm
Şi parcă timp nu mai avem, să gândim, să socotim,
De nu cumva, L-am scos din calcule fără să ştim
Pe Dumnezeu cel Creator, de care ne-ndepărtăm,
Având pioasa datorie, prin rugăciuni să-L căutăm.

Flavius Laurian Duverna
31 decembrie 2012