Când spun "Iubire" se deschide cerul
Şi văd cu ochii minţii splendorile de sus...
Mă-nalţ spre veşnicie cu-ale credinţei aripi
S-ajung în Ţara Sfântă la scumpul meu Isus!

Acolo, printre astre, cu îngeri şi arhangheli
Mă contopesc în cântul de laudă...sublim...
Şi-ngenuncheat la tronul de milă şi-ndurare
Cu-ntreaga mea fiinţă, prin duhul, mă închin...

Când spun "Iubire" lanţuri se frâng, apoi cedează
Şi lutul se transformă în crin imaculat...
Iar lacrimi ce-au durut devin în cer comoară
Şi drumul greu prin lume prin Haru-Ţi e uitat!

Când spun "Iubire" viaţa devine sărbătoare
Iar sufletul se-avântă cu dor spre galaxii
Şi-aud o voce blândă pe nume cum mă cheamă:
"Hai, fiică, îndrăzneşte! De când te-aştept să vii!"

Vulcan-30-12-2012
Mary