Departe sunt de Tine,
De caracterul Tău
Şi văd adânc în mine
Că este-atâta rău!
Cum voi putea odată
Să stau în faţa Ta
Când inima mea toată
Nu este-ntreagă-a Ta?
O, ia-o Tu, Părinte,
Zdrobeşte-o prin jertfire
Ca de acum ’nainte
Să ardă de iubire!
Să lase o lumină
Atunci când este ceaţă,
Iar într-un pumn de tină
Să dea un strop de viaţă.
Să nu ridice piatra,
Să ierte pe deplin,
Să n-arunce săgeata
Cu-amarul ei venin.
Şi chiar de-ar trebui
Să sufere spre bine,
Să poată birui
Topindu-se în Tine!
Îndură-te, Isus,
Vreau să îţi seamăn Ţie,
Să pot ajunge sus,
Acasă-n veşnicie!
Amin.
15 noiembrie 2008
http://pauladita.wordpress.com