Nimic nu-mi doresc eu din lume,
Nimic dintre tot ce există,
Decât Faţa Ta s-o privesc,
Să-mi bucure viaţa mea tristă.

Când ochii mei lacomi şi răi
Se-ntorc spre lumina Ta blândă,
Atunci ochii Tăi să-mi topească
Privirea şi răul ce-o-ncântă.

Când gura-mi deschisă să taie,
Se-ndreaptă spre Tine, Isuse,
Atunci gura Ta să rostească
Cuvinte adânci şi nespuse.

Urechea ce-aude ce-i place,
Când stă lângă-a Ta şi aşteaptă,
Tu fă-o s-asculte de Tine,
Urmându-ţi povaţa-nţeleaptă.

Iar mintea, simţirea, fiinţa,
Când toate-ntâlnesc Faţa Ta,
O, fă-mă aşa cum îţi place,
Să fiu pentru veci fiica Ta!
Amin.
30 octombrie.2008