Să curgă lin seninul, în adieri de vânt,
Să-ngenunchez şi-n pace, uşor să mă-nveşmânt,
Să strâng în pumn ţărâna, să nu uit ce sunt eu,
Să Te slăvesc pe Tine, Preasfinte Dumnezeu.

Puzderia de stele ce văd pe firmament,
Să-mi lumineze viaţa şi drumul ascendent,
De-nfiorări şi trudă şi toate ce-or mai fi,
Să nu ţin seama Doamne, ştiind că Tu mă ţii.

Suflarea ce mi-ai dat-o, să o sfinţesc mereu
Şi trupu-n curăţie, că-s chip din chipul Tău,
Să mă avânt mai tare când sunt mai încercat,
Să urc pe cărăruie, spre locul mult visat.

În dragostea-Ţi fierbinte, în dragostea dintâi,
Să mă-nfăşor Isuse, Cuvântul, căpătâi
Să-mi fie! Şi nădejde! Şi candelă pe cale,
Să intonez Isuse, imnuri şi osanale.

În anul nou păşit-am, cu tot atâtea visuri,
Tăiat-am de pe listă, erori şi compromisuri,
Ne spunem c-o să fie mai bine, c-om lupta,
Cu şi mai multă râvnă, să facem voia Ta.

Aşa să fie Doamne! Prin Duhul Tău cel Sfânt
Să ne-ntărim noi, fraţii şi-n tainic legământ,
Să fim o jertfă vie, cu un miros plăcut,
Cuvântul să ne fie şi platoşă şi scut,

Iar coiful mântuirii să îl purtăm mereu,
Să spună lumea: "Acesta-i copil de Dumnezeu!"
Să practicăm răbdarea în dragoste divină,
Cu-a Ta înţelepciune, să răspândim lumină!

01/01/13, Barcelona- Lucica Boltasu