O, Doamne, eu sunt un nimic,
O umbră slabă-ntr-un pustiu,
Un vas secat şi fără vlagă
Iar Tu eşti Dumnezeu cel viu!

Cum poţi privi adânc în mine?
Sunt gol, prea singur şi uitat…
Ecou ce-i stins şoptit în noapte
Iar Tu, un fiu de Împărat!

Ce vrei să faci din mine, Doamne?
Nu vezi cât de departe sunt
De starea bună şi plăcută…
Iar Tu, un Prinţ curat şi Sfânt!

…Tu mă ridici din vânt şi praf,
Mă speli cu sânge, mă albeşti,
Îmi dai lumină şi valoare
De ce atât Tu mă iubeşti?

Dintr-un străin mă faci prieten
Din călător pribeag, un înger;
Iar negrul drum parcurs cu patimi
Tu-nseninezi cu foc de fulger!

…Nimeni nu poate fi în stare
S-adune caracterul Tău,
Să dea în început de viaţă
La un nimic cum am fost eu!

Tu, Dumnezeu cel viu şi Prinţ,
Un Fiu de Împărat ceresc,
Eşti pentru mine singur TOTUL
Şi TOT ceea ce eu iubesc!
Amin.

06 octombrie 2008