Aş fi dorit să te ridic
Când ai căzut de funii strâns
Şi biciuit cu biciuri aspre…
Dar răul meu ţi-a fost de-ajuns.

Aş fi dorit să-ţi fiu alături
Când cuiele mari te-au străpuns,
Să-ţi şterg şuvoaiele de sânge…
Dar răul meu ţi-a fost de-ajuns.

Aş fi dorit s-ajut şi eu
Ca trupul să îţi fie uns
Şi-nfăşurat cu pânză albă…
Dar răul meu ţi-a fost de-ajuns.

Aş fi dorit să plâng şi eu
Lângă femeile ce-au plâns
Când au văzut mormântul gol…
Dar răul meu ţi-a fost de-ajuns.

Aş fi dorit…dar vina mea
Atât de mare a ajuns!
Şi totuşi, m-ai iertat pe cruce;
Iertarea Ta îmi e de-ajuns!
Amin.

21 decembrie 2007