I N T R E B A R E
De ce nu poti sa-mi dai iertarea Ta,
Cuvant de spus si altora prin mine?
Sa pot striga si eu cu-nflacarare…
Spre marea usurare, in ceas de izbavire?
De ce nu poti sa-mi dai din pacea Ta,
O raza de speranta pentru mine ?
Sa pot privi si eu cu-nseninare,
Spre marea intalnire a zilei care vine!
De ce nu poti sa-mi dai credinta Ta?
O boaba de mustar,svarlita mie ?
Sa pot sa cred si eu cu-nversunare,
Spre marea trambitare a zilei de pe urma!
De ce nu poti sa-mi dai din Harul tau,
Talant de dezgropat si pentru mine?
Sa pot sluji si eu in umilinta,
Spre marea bucurie in ceas de rasplatire!
Vai Doamne, Iarta-mi greaua necredinta,
E-un strigat de amara neputinta!
Caci in Isus,pe cruce daruind,
Ai coborat tot cerul pe pamant
Iar eu,supus ,umil acum te rog:
Deschide-mi ochii, Doamne ,ca sa vad!
Am scris aceasta poezie in anul 2005 intr-o perioada de zbucium si cautari,cand trebuia sa iau decizii cu privire la viitorul copiilor mei si al familiei mele.