Pe cararea vesniciei s-a mai scurs un an, vremelnic,
Ce-mi arata caracterul nestatornic si nevrednic
Pe acest cadran al vremii ce indica spre finit,
Eu scrutez mereu spre Domnul, care iata n-a venit.

Chiar fiind din trupul Sau nu am fost de bun folos,
Ci, umbrind mereu chemarea dupa placul lui Cristos.
Caci privindu-mi marturia dupa chipul Fetei Sale,
Vad ca nu am mari victorii printre cele mici, banale…


Cand, Isus, imi cere des in negot sa-I pun talantul,
Eu il las cu nepasare, pentru-al mai folosi si altul.
Nu sunt gata pentru Domnul sa dau glas acestui scop,
Fiindca tin ascuns talantul predispus ca sa-l ingrop.

Nu sunt gata sa renunt la o clipa de placere
Si nu fac intotdeauna, tot ce Domnul meu imi cere
Ma complac in caracterul instabil si vulnerabil,
Alegand din voia-I sfanta, doar, ce-mi este convenabil…

Un tablou schitat in graba pentru omul efemer,
Ii solicita schimbarea pentru-a fi cu Domnu-n cer.
La o haina rupta veche sa nu puna petec nou,
Ci, sa-mbrace una noua, pasteland un viu tablou.

Voia sfant-a lui Isus, este simpla si e clara:
Pentru-a fi cu El in glorii, ma voi naste-a doua oara!
Nu e loc de compromis, vrand-nevrand noi toti o stim,
Cand l-a enuntat chiar, Domnul, vizitat de Nicodim.

Viata pe pamant e scurta si de incercari, marcata,
Dar cerescul nostru, Tata, nu ne lasa, niciodata.
El ne apara intruna, de caderi, de erezie
Nu sa fim cu El un secol,nu o zi, ci-o vesnicie.

As puncta inc-o dorinta si aceasta-mi e fierbinte,
Catre Tara unde-I Domnul, sa descind mereu ‘nainte.
Tot ce-i noduros in mine, El meticulos ciopleasca,
Slefuit s-acced spre Domnul, unde-i Tara Lui cereasca.