PLOAIE TARZIE
Azi timpul curge,zboara,se duce cu grabire,
Copii cresc degraba,se nasc deja maturi,
Caci vremurile-s altfel,se striga-n gura mare,
Si cercetam in toate, uitand doar de scripturi…
Desi santem in criza la margini de prapastii,
Desi nu stim niciunul, ce drum e de parcurs,
Ne-nvartosam auzul,cu dopuri de iluzii,
Nu vrem sa fim acasa ,aproape de ISUS…
Avem multe solutii…vrem altii sa plateasca,
I-am chinui pe ceilalti,ca noi sa huzurim…
Si-n aspra cerbicie,mandrie grea ,prosteasca,
Chiar si pe DOMNUL SLAVEI,din nou sa-l rastignim!
Cu doi banuti in punga,stransi pentru zile-amare,
Ne pare ca ajuns-am pe culme de extaz,
De dragoste si jertfa, vorbim in gura mare,
Iar ceru-i pentru maine si niciodata AZI…
Avem cu toti nevoie de grabnica schimbare,
De inima de carne, nu piatra cea din piept,
Si Duhul Sfant sa vina in noi,far’ zabovire,
S-abandonam mandria si traiul ne’ntelept…
Fecioare stam cu totii ,cu ochii catre mire,
In inima izvorul de asteptari ni-i sec,
Genunchii sa se plece spre-a cerului topire,
Si DUHUL SFANT sa cada,in candele ce gem…
Am scris aceasta poezie cu ocazia programului de craciun in Biserica AZS Romana din Bologna Italia,
pentru pogorarea Duhului Sfant peste copii Lui Dumnezeu de pe intreg pamantul!" Toti cei ce vor fi iubit venirea lui", sant invitati sa ia parte la acest eveniment! Va multumesc pentru aprecieri si Domnul sa va faca parte de toate binecuvantarile lui!