Ajută-mă să am răbdare,
Căci nu mai pot de dorul Tău,
Este prea multă aşteptare;
De ce nu vii, o, Domnul meu?

Pe Tine Te doresc cu lacrimi,
Te chem să vii şi să mă duci
Acolo unde nu sunt patimi
Nici suferinţe şi nici cruci.

Nu plâng că prea grea mi-e povara
Ci plâng căci Te iubesc nespus
Şi sufletul mereu tânjeşte
Dupa chipul Tău blând, Isus!

Dac-aş putea, aş lăsa totul
Şi-n braţele Tale-aş fugi
Să Te privesc necontenit
Şi pe deplin a Te iubi!

O, cheamă-mă acasă, Tată,
Căci totu-i nimic fără Tine,
Jos la picioare să mă culc,
Să-Ţi pui mantaua peste mine.

Să stăm aşa o veşnicie,
Să-mi spui şi eu să Te ascult,
Căci nu mă satur niciodată
De vocea Ta ce-o-ndrăgesc mult.

Hai, vino, tot ce am Te strigă,
Vino şi ia-mă-n Rai la Tine,
Ştiu că sunt doar un păcătos;
Adu-Ţi aminte şi de mine.
Amin.
14 decembrie 2008