Doamne, câtă suferinţă,
Cât de grea singurătate!
De ce ai lăsat aşa?
Nu-nţeleg, dar Tu vezi toate.

Tu cunoşti orice fior,
Orice geamăt şi durere;
Eu privesc neputincios
Însă mâna Ta-i putere.

Gândul mi-l înalţ la Tine
Şi te rog pentru acei
Ce-s sărmani şi părăsiţi,
Să te îngrijeşti de ei.

Doamne, mare-i mila Ta,
Fără plată o primesc;
Vreau s-o dau şi eu la alţii
Cât în lume mai trăiesc.
Amin.

31 ianuarie 2009