Dă-i moarte omului din tine
Şi înviere-lui Isus
Căci nu se ştie-n zi de mâine
Se poate ca să fii răpus

Şi-atunci ce ai putea să faci
Caci omul ce trăeşte-n tine
E unul dintre cei săraci
Fără de peşti, fără de pâine

El a muncit doar pentru el
Şi sufletul şi-a obosit
Să facă lucruri,ce de Cer
Încet, încet l-au despărţit

Şi-n zilele cu cercetare
Mereu pleca pe undeva
Doar, să n-audă de Salvare
De Mâna, care-l căuta

Şi-a pus speranţa-n astă lume
Averea-n mâna celui rău
A dat pe linte Sfânta Pâine
Şi-a omorât fratele său

A căutat mereu folosul
Să-l scoată de la cei trudiţi
Fiind doar neplăcut mirosul
Pentru Altarul celor sfinţi

Dar Dumnezeu sa îndurat
Uitată i-a făcut umblarea
Prin Fiul, ce pe cruce-a stat
Să ştie-n veac a Vieţii calea

Căci Domnul prea mult L-a iubit
Ca să rămână mort pe veci
Întotdeauna L-a dorit
Pe ale raiului poteci

***
Dă-i moarte omului din tine
Şi înviere-lui Isus
Ca să trăeşti veşnice zile
Cu Dumnezeu în ceruri sus.

Amin!