POZNE DE TOAMNA


ÎMI PLACE TOAMNA MULT CA SĂ MĂ LEAGAN, ÎN VIE PE O SÎRMĂ CĂȚĂRAT...
ȘI-APARE TATA ȘI-N URECHI MĂ CATĂ,
SĂ VADĂ DE POT STA ASTÎMPĂRAT!

PRIVESC LA STRUGURI ȘI-NTREB CU UIMIRE,
MINUNE MARE ,CINE V-A FĂCUT?
PE BUZE-MI LASĂ DULCE AMINTIRE,
EDENUL CEL DEMULT,DEMULT PIERDUT.

. E TOAMNĂ SI MĂ SUI IUTE PE-O CREANGĂ,
PE CEL MAI MARE MĂR VREAU SĂ-L CULEG,
DAR NU E !!! CĂCI ISTEAȚA SOR-MEA,
CU SCARA L-A CULES DEJA DE IERI !!!

ȘI MAMA ÎNTR-UN COLȚ DE GRĂDINIȚA,
A OCROTIT DE PUI, NIȘTE CĂPSUNI,
N-A FOST SA FIE GEMUL DE CLĂTITE,
TRECUT-AM EU PE-ACOLO MAI ÎNTĂI !!!

ȘI VOI FĂCUT-AȚI POZNE-N TOAMNA VOASTRĂ!
ȘI VOI CULES-AȚI ROADE CE-S DIN CER,
SĂ-I MULȚUMIM DECI DOMNLUI ÎNDATĂ,
A LUI SĂ FIE SLAVA ÎN ETERN!!!