Când gerul e mai mult decât...zăpezi
Și prin prezența lui devine stare
Care te invadează lent și doare
Și te îndeamnă să capitulezi,
Când orice pâlpâire parcă moare
Și-s negre geruitele amiezi,
Dorind căldura s-o reinventezi,
Te-mpotrivești cu sârg la disperare.
Și iată că speranța din Cuvânt
Vine ca un dezgheț al înnoirii
Purtată-n taina unui legământ,
Căci dincolo de limitele firii
Va răsări, ca un deznodământ,
Eternul Soare al neprihănirii.
Amin
Petroșani, 03 ian. 2013
( sunt necesare usoare interventii in vederea respectarii ritmului)
O fi el numit sonet geros dar ne încălzește inimile. Succes mai departe/George
Cat despre așezarea simetrică și periodică a silabelor accentuate și neaccentuate într-un vers, adica ritm, el oscileaza intre 10 si 11 producand o oarecare muzicalitate...
frate Felix, - Felicitari pentru sonet! Aduce caldura inimilor noastre!