Albina,
strange cu truda miere,
n-apuca sa guste din ea,
zboara,zboara si moare,
lasa tot ce strange,
hrana,
pentru-albina viitoare.

Cine ca ea dragoste are?
Pleca zilnic la cules
fara nici un interes,
doar sa fie camara plina
apoi viata se termina.
A murit.
Uscat e trupul
nimeni n-o mai baga-n seama.
Dar ramane-n urma stupul
plin de hrana.

A cules o luna-ntreaga
pana i-a scazut puterea,
nici n-a apucat sa vada
cat de dulce-i mierea.
Cine ca ea dragoste are?
Datorita ei traieste,
generatia viitoare.