Spre zările de sus albastre

Spre zările de sus albastre
Cu mare dor şi drag privim,
De unde Domnul va veni
Cu El în slăvi să ne-ntâlnim,
Şi-n veci copiii Lui să fim.

În lumea aceasta de dureri
Trăit-am ani de suferinţă,
Căci pribegia ne-a fost grea
Luptându-ne cu străduinţă
Să păstrăm sfânta credinţă.

Loviţi de vânturi şi furtuni
Pe marea vieţii-nvolburată
Am vâslit greu şi sperând,
Să ia sfârşit lupta purtată,
Să vină vremea aşteptată,

Când Domnul la venirea Sa
De sus din zările albastre,
Pe norul alb El va apare
Spre bucuria vieţii noastre,
Să ne ducă spre-alte astre.

Ni-e dor de mare întâlnire,
De ţara scumpă, minunată,
Şi de cetatea cea promisă
În aur splendid îmbrăcată,
Spre fericirea ce ni-e dată!

Flavius Laurian Duverna
04 ianuarie 2013