Apele Iordanului

Iordanul clipocea în așteptare
Zicând și el mâhnit, în graiul lui:
De ce să-mi fie apele murdare,
S-adun întinăciunea omului?

Ioan chema, neobosit, norodul,
El pregătea o cale în pustie,
Pe ea să capete lumină, orbul,
Apoi s-ajungă în Împărăție.

Se înroșiră apele-nspumate,
Mulți dădeau năvală-n scufundare
Ieșind curați, curați, fără păcate,
Nădăjduind în viața viitoare.

Deodată vadu-și ridică sprânceana,
Isus veni să fie botezat,
Cum să-nțeleagă și Ioan, aceasta
Să boteze un Sfânt fără păcat?

”Lasă-Mă acum” i-a zis Isus,
„Să împlinim tot ce trebuie împlinit”,
Căci făcea voia Tatălui de Sus.
Și-L boteză pe Cel Neprihănit.

Apele șoptiră ușurate:
Cine-a intrat și ce lucrare sfântă?
Căci El ne curățește de păcate,
Ne limpezește, ne binecuvântă.

Simțind atunci un dulce fâlfâit,
Un cer deschis se oglindi în ele,
Au înțeles că Fiul prea iubit
Le-a ridicat păcatele prea grele.

La glasul Domnului, vibrând, fiorul
Le cercetă într-un regret amar,
De ce-am cârtit? Cand El, Mântuitorul
Ne vindecă, ne-acoperă cu har.

Isus luă întreaga urâciune,
Apele să susure-n iubire.
Tot păcatul din întrega lume
A fost de El plătit prin răstignire.

Trimise Porumbelul să-Și clătească
Aripa Sfântă-n ape, plămădind
Și orișicine poate să se nască
Pentru Isus, din apă și Duh Sfânt.

Veniți, Iordanul încă vă primește
Și să ieșiți la mal, făptură vie
Pornind spre Cer, călcând duhovnicește
Alături de Isus, spre veșnicie!

Amin!