De sus din înălţimi,
Din zorile senine,
Să lase Dumnezeu
Harul Său peste tine.
Să poţi prin El să ieşi
Biruitor din greu,
Crescând în cunoştinţa
Cuvântului mereu.
Domnul să-ţi fie totul,
Nimic să nu îţi ia
Dragostea şi nădejdea
În mântuirea Sa.
Rămâi la pieptul Său
Slujindu-i cu mult dor,
Ca să putem odată
Să ne-ntâlnim pe nor.
Ridică-ţi ochii tăi
Spre Tatăl tău ceresc
Şi nu-ţi lega fiinţa
De ce e pământesc.
Viaţa El să-ţi umple
Cu binecuvântare
Iar inima cu pace,
Iubire şi cântare!
Amin.
09 ianuarie 2009
blog personal: http://pauladita.wordpress.com