O zi de Har

O zi în care-L simţi pe Domnul mai aproape!
O zi de bucurie ce-n suflet nu-ţi încape!
O zi din rai trăită în trupul de pământ,
Un strop de veşnicie, din Slava Celui Sfânt!
O blândă zi scăldată în pacea Sa divină,
Când mulţumirea-n suflet și-n duh îţi e deplină.
Te simți uşor ca fulgul, poverile nu-s grele
Iar încercări şi muncă par aripi ușurele.
Pluteşti peste bariere, departe eşti de stres,
Tumultul lumii-ţi pare atât de ne-nţeles.
Străin de pofta firii, de orice frământare
Te-ai scuturat deodată de orice-ngrijorare.
Şi parcă vezi cum Domnul, păşind uşor pe mare,
Te cheamă să–nveţi mersul pe valuri în picioare.
O zi să fii în Duhul, pe Ioan vei înţelege
Cum harul te ridică mult mai presus de lege.
O zi în har trăită e-un dar din Dumnezeu
O zi, slujind pe alţii, să lepezi al tău eu.
Ca să pricepi cum este urmarea Lui Cristos:
Te dăruieşti, și-n suflet ești din belșug voios.
Să simţi în tine taina ce-i mai presus de fire:
Să dai şi nu să capeţi, e marea fericire.
Căci Isus iese –n cale atunci când va să vie
Celor ce Îi fac voia cu multă bucurie.
Oh, Doamne, dă-ne zile asemenea mai des,
Să nu ne copleşească mâhniri de ne-nţeles.
Să nu bată-n ferestre cu neagra ei aripă
Depresia din valea-mplinirilor de-o clipă.
Să prindem zbor de clipe pictându-le în rime,
Restaurand culoarea momentelor sublime.
Oh, de-am avea cu toţii câte- un jurnal cu Domnul
Să scriem pe-nserate, până ne prinde somnul;
Nu ştiri din viaţa lumii, din searbăda-i trufie,
Ci licăriri şi fapte din Sfânta –Împărăţie:
Cum ne-a purtat în braţe şi ne-a ţinut de mână
Mântuitorul nostru în sfânta săptămână.
Cum ne-a deschis o cale şi ne-a condus prin mare
Veghind să nu ne bată furtuna pe cărare.
Să nu uităm vreodată, în lumea de nevoi,
Că- Împărăţia sfântă este perla din noi.