CUM S-AU ÎMPLINIT VISELE ŞI POVEŞTILE COPILĂRIEI
Domnul mi-a şoptit în vis
-Contemplat cu ochi deschiși-
Mângâieri din Paradis
Pentru copilașii triști:
„ Nu te mâhni când eşti dispreţuită
Ca o Cenuşăreasă-n lume
Viaţa de creştin e împlinită
În umilinţă, post şi rugăciune.”
Ai fost Ileana-Cosânzeana
Răpită de un zmeu –balaur;
Eu, Prinţul Isus te-am salvat
Să vii-n palatul meu de aur.
Tu ai visat să fii prinţesa
Trezită de un prinț, din somn...
Eşti crinul meu din văi, aleasa
Mireasă, trandafirul din Saron.
Fii Albă-ca-zăpada în purtare!
Eu, regele Isus, te-oi învia
Te voi trezi cu-o sărutare
Sus, în Împărăţia Mea.
Acolo-i tinereţe fără bătrâneţe
Şi viaţă fără de sfârşit,
Acolo-i negrăită frumuseţe,
Lumină fără asfinţit.
Şi nuntă mare o să fie:
Isus, Biserica, sunt mirii!
Şi vom trăi în veşnicie
Povestea cea reală, a iubirii... ”
Amin! Vino, Doamne Isuse!
Poveștile ce se încheie cu o nuntă au o sorginte creștină. Şi aproape toate basmele româneşti se termină astfel, căci poate fi o victorie mai completă ca o nuntă?
Această poezie am primit-o, de la Domnul cred, pe stradă, după ce mă rugasem şi postisem să-mi arate Cel PreaÎnalt care este darul meu spiritual, prin care aş putea zidi și eu, Biserica Lui.