Brăduleţ, brăduţ, drăguţ,


-Brăduleţ, brăduţ, drăguţ,
Crescut în pădure
Ai ajuns la mine-acas'
Tăiat de secure.

Spune-mi, cine te-a tăiat
Spune-mi, oare cine?
Cine nu s-a îndurat
De-un copil ca tine?

-Pădurarul m-a tăiat,
Cu a lui secure,
Eram cel mai frumuşel,
Brăduţ din pădure.

Pădurarul m-a tăiat
Din pădurea deasă,
Şi aşa, uite-am ajuns,
La tine acasă.

Ursuleţii se jucau,
Pe sub umbra-mi deasă,
Iar ursoaica-i urmărea
Nespus de făloasă.

Păsărelele-mi cântau,
Dulce melodie,
Nicăieri n-ar fi putut,
Ca aici să fie.

Pârâiaşe scânteiau,
Şi sub clar de lună,
Păreau râuri de argint,
Şi cu apă bună.

Aerul din înălţimi,
Îmi făcea mult bine,
Eram şi eu, un copil,
Un copil ca tine.

Eu visam să fiu copac,
Falnic în pădure,
Însă zborul meu s-a frânt,
Doar dintr-o secure.

Pădurarul a venit,
Şi cu pasul apăsat,
Cu securea m-a lovit,
Şi-ntr-o clipă m-a tăiat.

Iar de fraţii mei mai mici,
Nici de ei, nu s-a-ndurat,
Zile-n şir, multe la rând,
A tăiat şi a tăiat.

Iar pe cei ce-au mai rămas,
Îi taie la anul,
Stâncile doar mai rămân,
Să-nmulţească banul!

Mai am zile de trăit,
Până după sărbători,
Asta-i viaţa pe pământ,
Să te naşti, şi-apoi să mori.

Vai ce bine ar fi fost,
Să nu ştiu de pădurar,
Mor neplâns de nimenea,
Plâng de-al meu amar.

Iar de-acum eu nu mai simt,
Vântul cum adie,
Poate n-a fost să trăiesc,
N-o fi fost să fie!

Munţii goi vor rămânea,
Şi doar pădurarul,
Ca să vadă ce-a făcut,
Să-şi plângă amarul!

2007