Isuse Doamne, îmi pare atât rău,
Că nu am şansa Mariei Magdalena
Cu lacrimi picioarele să-ŢI spăl
Iar apa de pe ele s-o pot zvânta...
Cu părul meu.
Nu am la îndemână nici Ucenicii Tăi
Să fac cum TU, slujindu-i în acest fel
Picioarele la toţi lor le-ai spălat,
Exemplu tuturor ai dat...
Cum trebuie „smerit” şi „mic” să fii,
În faţa celorlalţi... în orice zi.
Le voi spăla la alţii, Doamne,
La fraţii mei, sau... orişicui
Căci voi ca umilinţa să învăţ
Şi-n faţa tuturor...
Mic şi smerit să fiu, cum TU... ai fost.
A M I N
Ambele scene din Biblie m-au impresionat mult. M-am gândit dacă femeia care i-a spălat picioarele Domnului era constientă că EL chiar urma să moară şi-L pregătea în acest fel sau doar îşi spăla propriile păcate înţelegând că-L are în faţa sa chiar pe Mesia, sau cu siguranţă un om sfânt aşa cum ea nu era dar nici nu se considera. Nu ştim cum a înţeles ea lucrurile dar aceasta nu este importat ci gestul ei de pocăinţă şi umilinţă.
Scena în care Isus le spală ucenicilor picioarele m-a impresionat şi mai mult, ca ceva (aceea de a te face tu mic în faţa celorlaţi) care trebuia subliniat cu roşu în mintea lor, a noastră, a mea.
Slavă Lui pentru toate învăţăturile ce ni le-a lăsat.