Își scapătă apusul bujorul palpitând
În boarea ce-și răsfiră legenda sa smolită,
Iar din cetăți de umbre se-nalță rând pe rând
Silabe fără sunet în seara liniștită.

Tăcerea aripi blânde în jurul meu a strâns
Cumva să nu destrame picturile Vieții
Și-n adierea smeadă o steauă și-a aprins
Ca să aud cu ochii pulsarea frumuseții.

Cuvânt de încântare în ochii ei căprii
Am picurat cuminte cu suflet și cu minte,
O mână îmi atinse petale sângerii,
Iar alta-nțelepciunea smeritelor cuvinte.

S-aud cu trandafirul ce mi-a-nflorit în piept
O transparență moale în liniile brune,
Din mlădierea serii să iau primul verset
Din care-o să răsară boboc de rugăciune.

Văpaie blondă-a crește din oacheșe tihniri
Întredeschindu-și para gingașă de petale
Unde un pic de rouă-n parfum de mulțumiri
Voi scânteia, Isuse, răspuns Iubirii Tale.