Amaraciunea
Umbla si cauta din loc unde sa poposeasca
Asteapta ca sa gaseasca un loc unde sa ramina
Este plina de amar si venin
Loveste cu putere in adincul inimilor
Ia cu asalt inimile in care patrunde
Se instaleaza si isi face loc
Cu loviturile ei puternice ca a unui bumerang
Strapunge si despica inima in doua
Porneste cu repeziciune sa ia cu asalt
Al inimi dor sa il stinga cu al ei amar
Goleste frumusetea care era in adincul inimi
Rupe orce radacina al dragostei cu al ei avint
La plecare lasa un gol si o rana singerind
Un gol care greu il va mai umple cineva
Dupa toate acestea este cineva
Care leaga rana si o vindeca
Dragostea lui este nemarginita
Aduce pace eliberare si alinare
Repara totul si instaureaza pacea lui
Dragostea este Dumnezeu.
aceasta poezie a fost scrisa intr-o zi in care amaraciunea era la ea acasa si asa am avut aceasta inspiratie sa o scriu.