"Scoală-te, crivăţule! Vino, vântule de miazăzi!
Suflaţi peste grădina mea ca să picure mirosurile din ea!"
(Cantarea Cantarilor 4:16a)
Când suflă vântul înnoptat
Peste grădina înflorită
Din orice floare adormită
Împrăştie miros curat;
Când bate vânt înfiorat
De recea-i aripă lovită,
Petala cade zdrenţuită,
Dar tot văzduhu-i parfumat.
Doar vântul aspru, de-ncercare
Smulge miresmele din floare...
De-aceea, vânt bată-n gradină
Să-mprăştie plăcut miros,
Care s-arate-a Ta lumină
Şi-a Ta mireasmă, scump Hristos!