Mult mai preţuie săracul
Puţinul ce il dăruieşti
Pe câtă vreme, bogatul
Dacă-i duci şi-i dai cu sacul
În faţa lui, tot nimic eşti.

El, deloc n-apreciază
Şi veşnic e nemulţumit
Critică şi-apostrofează
Ce i-ai dat, analizează
Să vadă cât valorează
Dacă e mare sau e mic.

Dar săracul - doar se ştie
În toată sărăcia lui
Este plin de bucurie
Cum face nici el nu ştie
Dar, totdeauna dăruie
În sfântul Nume-al Domnului.

Şi dacă ceva primeşte
Este atât de mulţumit
Că nimeni nu se gândeşte
El zice că-i prisoseşte
Din ce-a primit, dăruieşte
Şi este tare fericit.

Mult mai preţuie săracul
Puţinul ce il dăruieşti;
Nu tot aşa-i şi bogatul:
Îl nemulţumeşte faptul
Că-i tratat ca şi săracul;
Cu nimic nu-l mulţumeşti!

A.N
6.01. 2013 Firenze