Mă binecuvântează şi pe mine,
O, Tată sfânt, Te rog, precum Esau;
Am părăsit cărarea Ta de bine,
N-am stat cu cei ce vorba-Ţi ascultau.

Mi-am dat pe-un blid de linte înfierea
Şi moştenirea mea, pe-un ban de-aramă,
Dar ştiu că şi aşa Tu ai puterea -
Te rog, sub braţul Tău de milă, ia-mă.

Te rog, o, Tată, nevegherea-mi iartă,
Am risipit tot ceea ce mi-ai dat,
Am inima precum o cupa spartă
Iar sufletu-i bolnav şi disperat.

N-am preţuit destul viaţa mea
Şi nici Cuvantul Tău de bun Părinte...
Acum, ridică-mi Tu povara grea
Şi potoleşte-mi dorul cel fierbinte.

Din nou, îmi dă o binecuvântare,
Din nou, iertarea Ta nemărginită
E darul mântuirii, îndurare,
Şi ziua nu e încă împlinită.

Mai poţi a Ta iertare să îmi dai,
Din nori, să-mi dai o binecuvântare.
Sunt fiul Tău, Esau, cel dus pe plai,
Să nu mă laşi sărac şi în uitare...

Dacă Isaac nu a putut schimba
Destinul celor doi copii ai lui,
Ce face,-n timp de har, iubirea Ta,
Prin Fiul Tău, atâtea Tu ne spui...

Prin har, restabileşti orice persoană,
Pe nimeni nu refuzi şi nu respingi.
Oricui îi este Domnul neprihană,
De crede, cu-a Ta milă îl atingi.

Tu schimbi în bine ori,ice blestem;
Tu poţi iubirea Ta s-o dărui iar.
De-aceea,-n viata mea, cu dor Te chem,
Ca parte să am pururea de har.