Prin faptele firii sântem păcătoşi
Nimic nu ne place, tot timpul mânioşi
Iar Duhul ce face să cureţe trupul
Nu vrem să lucreze, pătând legământul.

Sânt pofte şi patimi ce-mping la păcat
Ne murdăresc ochii, nimic nu-i curat
Că preţul sfinţeniei e mult prea de preţ
Că postul şi rugi le-am dat pe dispreţ!

Să fi azi curat la minte şi trup
E greu într-o lume ce toate corup,
Un film, ba o carte, ceva liniştit,
Ne scoate din lupta de-a fi pocăit.

Cum pot eu, O, oare să stau în veghere
Că mie-mi lipseşte atâta putere,
Şi zilnic o pierd pe tot cei nimic
Îmi vând tinereţea aproape pe-un click!

Mă lupt zilnic, să rămân în viaţă,
Că nu vreau să fiu mereu o paiaţă,
Ce cântă, vorbeşte mereu din cuvânt
Dar gândul e veşnic numai la pământ...

Cum îndrăznim să fim pocăiţi
Cînd faptele firii ne lasă lipsiţi
De har, de putere, de tot ce e sfânt,
Şi viaţa se-ndreaptă încet, spre mormânt...

Şi lupta pe cale e una de jar
În care se bat chinuiţi cu amar,
Oameni ce vor să trăiască cinstit
Cu mintea, cu duhul, un tot izbăvit.

E timpul din noi să facem ceva,
Un lucru de cinste pe care-l purta
Şi Isus când mergea din loc în alt loc:
E timpul ca astăzi să trăim cu foc!

Să facem să moară deci faptele firii,
Să vină la viată locul izbăvirii
Că supravieţuirea e prea importantă
Deci să n-o punem pe ultima bancă!

O zi, e un har pentru noi cei creştini
Să ducem coroana cea plină de spini
Pe capul, pe care undelemn e turnat
Să vadă şi lumea cine-i Împărat!

Dar noi socotim că suntem chiar sfinţi
Cu toată familia cu ai noştii părinţi
Dar...faptele noastre nu-s, din Duhul Sfânt...
Opriţi-vă astăzi!N-aveţi legământ?

Prin Duh şi credinţă se capătă viaţa
Şi numai prin ele scăpăm de povaţa
Că Firea ne-nvaţă într-una doar rău!
S-o punem să moară, prin sfânt Duhul său!