Am auzit de Tine, Doamne,
Dar nu Te cunoşteam.
Am auzit că TU eşti bun
Şi ajutorul Ţi-L ceream,
Dar... nu Te cunoşteam.
Iar mai cu seamă la...
necaz, nevoi, durere
Ce iute Te strigam...
Dar... nu Te cunosteam.
La bine Doamne,
Mult prea ades
De Tine eu uitam,
Căci... nu Te cunoşteam.
Tu însă Domn al meu
De-acum în veci,
Mă-ai cunoscut şi m-ai iubiti
Si prieten bun mi-fost.
M-ai ajutat, m-ai dojenit,
M-ai susţinut, m-ai întărit,
Fără măcar seama să-mi dau,
Crezând că este doar, meritul meu.
O, Doamne, ce mult m-ai iubit,
Acum o stiu, căci pentru mine
TU viaţa chiar Ţi-ai dat
Sus pe Golgota, în calvar.
Şi te-a durut păcatul meu,
Dar nu ai murmurat, ci...
Sângele ţi L-ai lăsat vărsat...
De m-a spălat.
Căci m-ai iubit Isuse Doamne
Cum nu am meritat.
Acuma stiu, căci, Te cunosc...
Cuvântul mi-a vorbit,
Şi-n lacrimi, slavă îţi aduc
Ca Tu m-ai mântuit!
Da. Auzisem de El. Şi de Iuri Gagarin (x,y,z...) auzisem. Şi de câteva sute de sfinţi din care câţiva foarte importanţi.
Dar nu realizasem că de fapt doar EL contează. Că doar pe EL îl priveşte şi-L doare de mine. Că EL a murit ca eu să am viaţă.
Slăvit să fii Doamne că mi-ai dezvăluit aceste lucruri, că mi Te-ai dezvăluit ca un Dumnezeu Viu şi Adevărat şi-ţi mulţumesc pentru aceasta Doamne !
Răspund acum la primul comentariu. Despre aceasta am vrut să fie poezia mea, despre cum mă iubea Domnul şi înainte ca eu să-L cunosc şi eu chiar dăcă îi simţeam dragostea nu eram conştientă de jertfa sa, nu îmi puneam problema dacă o merit sau nu ( şi a nu se înţelege că eram cea mai păcătoasă,eram absolut ok în ochii lumii şi în ohii mei) dar ce mult am plâns când mi-am dat seama că Domnul chiar a murit pentru mine, a suferit chin groaznic doar fiindcă mă iubea.
Ce făcusem sau ce fac încă eu, deşi acum mă străduiesc, nu ştiu dacă e destul doar că da, ştiu cât de mult mă iubeşte.
Doamne, iartă-mă şi fă-ţi lăcaş în Duhul meu, nu-mi mai pleca din inimă niciodată!