Ce mică-i gara,
în care, eu ochii mi-am deschis,
şi veşnicia... ce departe!
Sunt trenuri mii,
dar trenuri moarte
iar trenul de lumină n-a sosit.
Trimite-mi Domn-al meu,
TU ce-ai murit pe cruce,
trenul luminos, spre vesnicia ta,
şi dă-mi cuvinte potrivite
spre a-i convinge pe ai mei ,
c-acesta-i trenul vieţii
deşi-i modest şi simplu.
Lumea-aceasta-i doar o gară,
în care,
din greaşeală-am poposit.
E şi-o capcană,
cu-ale sale trenuri...
unul mai negru, decat altul,
ce se opresc cu siguranţă…
în staţii de pierzanie.
Însă unul doar, e trenul bun
cu vatman chiar Isus Cristos.
Şi trenu-acesta merge lent,
că poate...
cineva în el se va urca...
măcar în ultimul moment.
Tocmai de-aceasta-i ocolit.
O lume, tu,
mult prea grăbită
spre-un ţel ce duce...
nicăieri. Aşa crezi tu!
Însă... infernu-i ţelul lui...
Iar tu, desigur... habar n-ai!
Adastă o clipă şi ascultă...
Cuvântul...
ce vine din trenul cel simplu,
care nu-i ţipat cu glas de sirenă,
şi-n inimă ajunge , doar dacă
cu inima tu îl asculţi!
Nu! Nu-ţi trebuie bagaje
în acest tren de urci,
nu-ţi trebuie cuşetă...
din timp rezervată.
Cu Domnul Isus
dacă alegi să mergi,
călătoria-ţi va fi fără lipsuri.
Nu ai nevoie de nimic, decât...
de-o inimă curată
De ai avut păcate mii,
tu poţi uita.
Prin jertfa Sa,
Isus ţi le-a spălat
şi-acum eşti mântuit.
Iar când la Tatăl vei sosi,
acolo, fericirea,
pentru veşnicie vei găsi,
pentru c-atunci şi doar atunci
cu-adevărat tu eşti... acasă.
AMIN
M-am întrebat de ce, sau cum ar fi, să reuşim de-a binelea să ne detaşăm de această lume în modul cum în vacanţă fiind nu te ataşezi de locul respectiv, nu începi să ai ambiţii să schimbi camera de hotel, ştiind că e doar un loc provizoriu, de trecere dintr-un moment al vieţii în altul, şi atunci mi-am imaginat cum lumea e doar o simplă gară în care ne vieţuim existenţele actuale.
Poate că o cameră de hotel sau locul într-o staţiune le poţi rezerva din timp şi le vei revede cu siguranţă altă dată,
dar această lume se ştie sigur că o vom părăsi şi totuşi avem atâtea ambiţii deşarte, atâtea întreprinderi inutile, ne necăjim pentru lucruri absolut fără valoare.
O, Doamne, în tot acest timp uităm de fapt ce este important : să ne pregătim un loc în eternitatea lui Dumnezeu.
Deşertăciunea deşertăciunilor eşti lume!
Doamne adu-ne aminte în ce mod vrei TU, că trebuie să ne strângem comori în cer iar nu pe pământ! Ajută-ne, Doamne!
Căutaţi pe Domnul, câtă vreme se poate găsi, chemaţi-L câtă vreme este aproape!
Fiţi binecuvântată de Domnul!
Vă mulțumesc pentru comentariu, dar meritul este ala Domnului, nu al meu ! El să ne fie sursa de inspirație pe mai departe, soră in Hristos !