PERSONALITATEA
Noi, cu toţi, ieşim din mâna
Marelui Olar, cu-o formă.
De-ar fi oamenii totuna,
Lumea ar fi uniformă.
, , Ce e personalitatea?”,
Pe Domnul L-am întrebat., , Este impetuozitatea
Eului tău arogant ”
M-am rugat: , , Nu am nevoie
De–aşa personalitate,
Când Tu îmi spui că-i mândrie
Ce duce-n iad. Nu-i libertate.
Dar, ce doresc cu-nflăcărare
E să mă umpli cu Fiinţa Ta,
Să pot gândi cu gândurile Tale
Să pui un nimb pe faţa mea ”
De te-ai elibera de eul tău
Asemeni unei scoici golite,
Pe plaja lumii, Dumnezeu
Te-ar regăsi, nu te-ar ucide.
Ţi–ar cere: , , Luptă pentru Mine!”
Apoi te-ar umple cu a Sa putere
Viaţă din belşug ar pune-n tine
Să poţi gusta din Stâncă miere.
Dar, tu eşti mic şi-atât de ocupat
Cu treabă şi cu personalitate,
Să–ţi dea o perlă, El te-a căutat
Tu te-ai închis, El merse mai departe.
,, Nu ai personalitate ! ”
Mi-au strigat fii mânioşi.
,, Poate or avea dreptate ...
Sau, poate, sunt mincinoşi!”
,, Creştinul matur cedează”
Am trudit să-i lămuresc.
,, Femeile se-adaptează
Şi căminele-şi păzesc.”
Totul a pornit de la o discutie cu fiii mei pe teme familiale.