De nu-mi erai decât un Prieten
oricât de-apropiat cândva,
Te-aș fi putut uita Isuse,
dar Tu-mi ești Prietenia mea.

De nu-mi erai decât un Cântec
oricât de drag, Te-ai fi-nechit...
Dar Tu-mi ești Armonia însăși
în veci mai nou și-n veci dorit.

De nu-mi erai decât un Nume
puteam să-l uit oricum erai,
dar Tu-mi ești pentru veci Isuse
tot scumpul vieții mele rai.

De nu-mi erai decât un zâmbet
ușor Te-aș fi putut uita,
dar Tu mi-ești toată fericirea
din care-mi scot iubirea mea.

De nu-mi erai decât o rază
vreo noapte Te-ar fi-ntunecat,
dar Tu mi-ești Soarele Vieții
desăvârșit și minunat!

Cum să Te uit atunci Isuse,
orice-ar veni și-oricine-ar vrea,
când Tu-mi ești răsuflarea vieții,
ființa și mișcarea mea!