Când sufletul ţi-e primăvară
Dar viaţa ninge cu dureri
Ridică-ţi ochii către ceruri
La Domnul Sfintei Mângâieri!
Şi dacă iarna şi-ar întinde
Covor de gheaţă-n faţa ta
Tu ai un Soare ce veghează
Şi singur nu te va lăsa!
La pieptul Lui e har şi pace
Şi-acele sfinte bucurii
Ţi le revarsă cu iubire
Numai Isus din veşnicii!
Când ai în suflet primăvară
Nu-i nici o iarnă mult prea grea
Căci dragostea-ncălzeşte totul
Şi mergi voios pe calea Sa!
Vulcan-11-01-2013
Mary
Daca Soarele Vietii ne incalzeste, cine oare ne va putea ingheta lacrima de dor?!
Deosebit! Fii binecuvantata!
În primăvara veşniciei trăieşte.
O vesnica primavara in suflet,
Presara petale pe-al cărării umblet.
Domnul să te binecuvinteze!