Un Ierihon stă-nchis în faţa mea
Şi, Doamne, a-l cuceri cum aş putea?
Cetatea e cu ziduri întarite
Şi cu capcane-atât de felurite.

Mă plec 'naintea Ta, ca să mă rog
Să-mi dai promisiunea Ta zălog,
Că Tu cu mine eşti şi intervii
Şi poţi chiar şi un munte prăbuşi.

Te laud, fiindcă ştii toţi paşii mei
Şi toată grija mea poţi să mi-o iei,
Îmi vezi credinţa mea, în Tine pusă,
Şi lauda, la Tronul Tău adusă.

Înconjur Ierihonul meu cu trudă
Şi sufletul - ulcior - mi-l vărs în rugă
Şi-Ţi cer să îmi vorbeşti, să-mi dai credinţă
S-ajung, prin Harul Tău, la biruinţă.

Cu Numele-Ţi pe buze şi crezând,
Te laud, Ierihonu-nconjurând,
Şi ştiu că nu e mult şi va cădea -
Căci Tu eşti, Doamne Sfânt, tăria mea.